Gradini botanice


Ştiaţi că...

CLUJ-NAPOCA, MURES, ARAD, GALATI

CLUJ-NAPOCA

Bastionul Croitorilor

turn

Bastionul Croitorilor (în maghiară Bethlen bástyája, alternativ Szabók bástyája, în traducere „Bastionul Bethlen” sau „Bastionul Croitorilor”) este unul din puținele turnuri de fortificație care au făcut parte din Vechea Cetate a Clujului și care s-a păstrat intact până în zilele noastre. A fost finanțat de breasla croitorilor din Cluj. Fiecare bastion (turn) al zidului medieval de apărare a fost finanțat de altă breaslă (croitori, cizmari, tâmplari, săpunari, rotari, olari, zidari, curelari etc).

În urmă cu peste 500 de ani, Turnul Croitorilor din Cluj era probabil cel mai puternic punct de apărare al Cetății, aflându-se în zona cea mai expusă pericolelor. Purtând numele breslei responsabilă, inițial, cu întreținerea și apărarea sa, Turnul Croitorilor a fost distrus și reconstruit în repetate rânduri.

Bastionul a fost restaurat în anul 1924 și transformat în muzeu de către Comisiunea Monumentelor Istorice. O altă restaurare a avut loc în 1959. În perioada 2007-2009, după două decenii de paragină, bastionul a fost din nou restaurat, iar în prezent găzduiește Centrul de cultură urbană, care cuprinde o cafenea literară la subsol, o sală de conferințe și spații expoziționale.

Casa Memorială Matei Corvin

mateic

Coborând dinspre centru, pe o străduță cu aspect medieval care acum poartă numele lui Matei Corvin, în locul unde aceasta se lărgește, privirea este atrasă de o casă înaltă, cu geometrie simplă, având elemente gotice și de stil renascentist, recunoscută drept cea mai veche clădire laică și unicul palat renascentist din Cluj-Napoca. Clădirea a fost construită în secolul al XIV-lea, fiind amplasată în interiorul primei incinte de apărare aparținând vechii cetăți. Clădită în stil gotic, Casa Matei Corvin a suferit de-a lungul timpului modificări diverse și adaptări la stilurile noi. Astfel, în prima jumătate a secolului al XVI-lea au fost introduce o serie de elemente arhitecturale renascentiste. La sfârșitul secolului al XIX-lea, aflându-se într-o stare avansată de degradare, a fost restaurată, introducându- se o serie de elemente specifice stilului anilor 1900.

A fost restaurată din nou în 1940 de către arhitectul Kos Karoly, iar apoi, în perioada comunistă, au fost eliminate multe din modificările anilor 1900. Casa Memorială „Matei Corvin“ a avut de-a lungul timpului mai multe întrebuințări. Mai întâi a aparținut unui negustor de vinuri, apoi a devenit han. În 1740 a fost cumpărată de Municipalitatea orașului Cluj, îndeplinind și alte scopuri, cum ar fi cel de închisoare, cazarmă sau de spital.

MURES

Palatul Culturii

palatulculturii

Palatul Culturii din Târgu Mureș (în maghiară Kultúrpalota) este una din cele mai reprezentative clădiri ale Belle Époque din Transilvania. Monumentul, ridicat între anii 1911-1913 prin eforturile primarului György Bernády, se impune atât prin decorația interioară, cât și prin cea exterioară.

La exterior palatul este împodobit cu mozaicuri şi basoreliefuri în bronz şi piatră, fresce şi vitralii, de o reală valoare artistică. De partea decorativă a palatului, reprezentând diferite scene din viaţa secuilor, s-au ocupat cei mai buni artişti unguri, printre care: Körösfai K. Aladár, Roth Micşa şi Nagy Alexandru. Costul total al palatului, aici incluzând mobilierul, instalaţiile şi decoraţiile artistice, a costat 2.345.000 coroane de aur.

Un prim ansamblu este așezat deasupra intrării principale în Palat sub cele șase bow-window-uri puternic conturate. Sunt compoziții sculpturale în bronz, în alto și basorelief, reprezentând scene din opera compozitorului Franz Liszt, scene inspirate dintr-o dramă istorică, pe cei doi dialogul dintre tată (Farkas Bolyai) și fiu (János Bolyai), celebrii matematicieni, György Aranka, inițiatorul și secretarul Societății Filologice din Târgu-Mureș, iluminist, filolog, promotor al ideii de colaborare între intelectualii români, maghiari și sași din Transilvania și figuri din opera Bánk bán lui Ferenc Erkel.

Castelul Bethlen

bethlen

Castelul Bethlen (în maghiară Bethlen-kastély) din Criș a fost construit între sec XIV-XVIII, în stilul Renașterii transilvănene, ca reședință nobiliară fortificată, de mică amploare (cel mai frumos castel Renascentist din Ardeal). Are o incintă fortificată de plan pătrat, cu bastioane circulare la colțuri și turn de intrare pătrat, structură tipică arhitecturii militare medievale târzii, anterioară castelului de pe latura de sud. Reședința are două nivele, un impozant turn circular (Turnul Arcașilor) și o logie cu deschideri arcuite semicirculare, sprijinite pe coloane cilindrice scunde. După construirea castelului, sistemul de fortificații a fost completat cu o semi-incintă cu bastioane pană.

Nobilii Bethlen au intrat în posesia acestor ţinuturi după ce un membru al familiei a fost răsplătit pentru credinţa şi vitejia din ultima cruciadă. Unii spun că numele familiei se trage chiar de la oraşul Bethleem.

Castelul Bethlen a fost la un moment dat una dintre cele mai importante biblioteci din Europa, asta după ce aici au început să fie tipărite cărţi.

După naţionalizarea de către comunişti, din 1948, castelul Bethlen a fost folosit ca tabără a pionierilor, iar mai târziu ca depozit pentru produsele I.A.S.-ului din zonă. Sute de cărţi rare au ars din neglijenţa autorităţilor.

Parcul Natural Defileul Mureșului Superior

defileu

Parcul Natural Defileul Mureșului Superior este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a V-a IUCN (parc natural), situată în estul Transilvaniei, pe teritoriul județului Mureș.

Aria protejată a fost declarată parc natural prin Hotărârea de Guvern Nr. 1143 din 18 septembrie 2007 (privind instituirea de noi arii naturale protejate) și se întinde pe o suprafață de 9.156 de hectare și include rezervația naturală Defileul Deda – Toplița.

Cea mai mare parte a teritoriului este acoperită de păduri de amestec fag, molid şi brad.  Influenţa curenţilor aerieni, care imprimă climei un caracter mai rece şi umed se oglindeşte în structura asociaţiilor vegetale. Astfel, deşi dominante sunt  pădurile de amestec răşinoase-foioase,  în amonte de Lunca Bradului, molidul coboară pe alocuri până la 600 m, apărând o extrazonalitate a asociaţiilor de molidişuri. Mari suprafeţe sunt ocupate de făgete  în jurul comunei Răstoliţa şi Bistra Mureşului. Stratul de ierbacee este bogat, cu specii valoroase ca: Dentaria glandulosa, Symphytum cordatum, Ranunculus carpaticus.

ARAD

Cetatea Aradului

Cetatea Aradului a fost construită pe malul stâng al Mureșului, fiind ridicată pe vremea împărătesei Maria Tereza. Cetatea a fost construită după planurile generalului Ferdinand Philipp Harsch, în stil Vauban-Tenaille, iar construcția s-a realizat între anii 1762-1783. A fost proiectată sub forma de stea cu șase colțuri și a fost prevăzută cu trei rânduri de cazemate subterane și mai multe rânduri de șanțuri, care puteau fi la nevoie ușor inundate,[1] având în vedere că a fost plasată pe o insulă, iar un braț al Mureșului o înconjura. Legătura cu exteriorul s-a realizat prin trei poduri orientate spre cartierele orașului. Podurile erau apărate, fiecare, de un val de pământ în formă de semilună. [2] Poarta principală și clădirile din interior au fost construite în stil baroc.

În interiorul cetății există Biserica Franciscană, de asemenea monument istoric și de arhitectură. Ultimii patru călugări franciscani au locuit în cetate până în anul 1861.

Cetatea Șoimoș

soimos

Cetatea Şoimoş a fost construită către sfârşitul secolului al XIII-lea, de către o familie nobiliară. La începutul secolului al XIV-lea, respectiv după 1315, Şoimoş ajunge cetate regală. Donată în repetate rânduri către familiile nobiliare ale vremii, fortificaţia ajunge în anul 1446 în mâinile lui Ioan de Hunedoara, stăpânirea ei fiind oficializată abia în 1453, de către regele Ladislau al V-lea.

În vremea regelui Matia Corvin, cetatea a fost zălogită, trecând prin mai multe mâini, până a ajuns la fiul bastard al acestuia, Ioan Corvin. Prin el va ajunge în mâinile magnatului Gheorghe de Brandenburg. Pe lângă personalul obişnuit, în timp de pace, doar 12 oşteni păzeau cetatea, scrie într-un document din anii 1513-1514. În aceeaşi vreme, domeniul cetăţii cuprindea 95 de aşezări.

Ca şi alte cetăţi din zonă, fortificaţia Şoimoş a fost asediată şi cucerită de către armata de ţărani condusă de Gheorghe Doja, după ce garnizoana cetăţii s-a alăturat răsculaţilor. După înfrângerea răsculaţilor de sub zidurile Timişoarei, voievodul Ioan Szapolya a ocupat-o în folosul său direct. Câţiva ani mai târziu a devenit reşedinţă princiară pentru Ioan Sigismund Szapolya şi pentru mama sa, regina Isabela. A fost ocupată în 1552 de turci şi apoi eliberată de creştini în 1595. La început de secol al XVII-lea a devenit o bază militară otomană, până în anul 1688. Istoria Cetăţii Şoimoş se opreşte în 1788, când a fost părăsită şi demolată.

Munții Codru-Moma

codrumoma

Munții Codru-Moma sunt o grupă montană a Munților Apuseni aparținând de lanțul muntos al Carpaților Occidentali. Cel mai înalt vârf, din cadrul acestor munți, este Vârful Pleșu, cu 1.112 m.

În această zonă, pe baza calcarelor și dolomitelor aparținând Triasicului Mediu, este dezvoltat Carstul Vașcăului (aflat în partea de est a Munților Codru-Moma), cu o mare varietate de forme de suprafață (doline, polii, sorburi ș.a.) și subterane.

GALATI

Lacul Brateș

brates

Brateș este unul din cele mai mari lacuri din România, situat în sudul Moldovei, în zona de confluență a Prutului cu Dunărea. Avea o suprafață inițială de 7.420 ha, dar după o serie de lucrări agrotehnice efectuate în 1948, suprfața sa a fost redusă la 24 km2. Lacul are o adâncime medie de 3m. Este o importantă bază de pescuit și un important punct de atracție turistică din județul Galați.

În urmă cu o sută de ani, într-un cartier gălăţean situat în apropierea Lacului Brateş exista o cherhana de primă stocare şi sărare a peştelui şi zeci de gheţării adânci, unde era asigurată gheaţa necesară pentru transportarea peştelui în căruţele cu coviltir, care plecau spre nordul oraşului, după apusul soarelui, asigurând bunăstarea locuitorilor din zonă, a căror principală ocupaţie erau pescuitul şi negoţul cu peşte.

Zona a intrat în legendă pe vremea lui Petru Rareş, care înainte de a deveni domnitor al Moldovei, se ocupa cu pescuitul pe acest lac. Carele sale au aprovizionat cu peşte atât Curtea Domnească de la Suceava, cât şi cetăţile Tighina, Cetatea Albă şi Chilia. Legendele locului spun că Petru Rareş s-a îndrăgostit de o tătăroaică, iar de aici a rămas înşiruirea numelor localităţilor de la Brateş spre nord, care se constituie într-o declaraţie de dragoste: Tuluceşti, Tătarca, Frumusiţa.

Muzeul de Istorie „Paul Păltănea”

muzeugalati

Muzeul de Istorie „Paul Păltănea” este un muzeu județean din Galați, amplasat în Str. Mr. Iancu Fotea nr. 2.

Muzeul a fost inaugurat la 24 ianuarie 1939, la cea de-a 80-a aniversare a Unirii Principatelor Române, în casa care a aparținut familiei Cuza și în care a locuit Alexandru Ioan Cuza în perioada când a fost judecător și pârcălab al județului Covurlui.

Începuturile muzeologiei la Galați datează de la sfârșitul secolului al XlX-lea când, prin donația academicianului Vasile Alexandrescu Urechia, s-a deschis o expoziție permanentă la Colegiul “Vasile Alecsandri”, care cuprindea obiecte de artă plastică și decorativă, monede, documente și alte înscrisuri din epoca modernă. Ceva mai târziu, în anul 1913, prin strădania institutorilor Paul și Ecaterina Pașa, într-o sală de clasă de la Școala de Băieți nr. 6 s-a organizat o expoziție cu bunuri culturale donate de către gălățeni. Bunurile culturale din cele două expoziții, diverse ca tematică, au alcătuit primele colecții ale instituției muzeale publice deschisă la Galați în anul 1939.

Casa „Cuza Vodă”

cuza

Din iniţiativa unor gălăţeni, în anul 1937 s-a constituit Asociaţia “Casa Cuza Vodă” care, din fondurile strânse prin subscripţie publică, donaţii şi contribuţia autorităţilor locale şi centrale, a cumpărat fosta casa părintească a lui Alexandru Ioan Cuza şi, la 24 ianuarie 1939, a fost inaugurată ca muzeu, sub denumirea de Muzeul “Casa Cuza Vodă”.

Clădirea a fost cumpărată în anul 1827 de Ioan Cuza, tatăl lui Alexandru Ioan Cuza. Potrivit profesorului Cristian Căldăraru, directorul Muzeului de Istorie Galaţi, aici şi-a petrecut viitorul domnitor copilăria şi adolescenţa, apoi şi tinereţea, împreună cu tatăl său, Ioan Cuza, şi mama sa, Sultana Cuza, dar şi după 1843, când déjà era căsătorit cu Elena, cea care va deveni după 1859 prima doamnă a României. La câţiva paşi de Casa Cuza, se află Biserica Vovidenia, la care veneau să se roage domnitorul şi familia sa. În curtea bisericii a fost înmormântată, în 1865, Sultana Cuza, mama domnitorului.

Vezi şi altele:

Investim în viitorul tău! Proiect selectat în cadrul Programului Operaţional Regional şi co-finanţat de Uniunea Europeană prin Fondul European pentru Dezvoltare Regională. Pentru informaţii detaliate despre celelalte programe cofinanţate de Uniunea Europeană, va invităm să vizitaţi www.fonduri-ue.ro

Continutul acestui material nu reprezinta în mod obligatoriu pozitia oficiala a Uniunii Europene sau a Guvernului României.
©2018 . Toate drepturile rezervate. Asociatia Centrul Ecologic Green Area.